Salonul 4

E noapte
s-au mai dus vreo doi
iată ceva realist și lipsit de metaforă.
Aici e viața aici trăiți-muriți
a zis înveșmântat misterios în halat
o să curățăm cearceafurile
alții la rând
îi vom înfășa ca pe niște nou-născuți
îi vom hrăni
le vom arăta porumbeii de la geam
apoi îi vom învăța să zboare.

Hallucination

Bărbaţii pe care i-am iubit în secret
amprentele lor tot mai vizibile pe zid
încercând să se caţăre, să treacă dincolo
palmele lor desfăcute ca ale prizonierilor când se predau
palmele lor mari înaintând prin tranşee pline de noroi
se târăsc spre trupul meu gol

Mici scamatorii

-un poem mai vechi, de pe la inceputul lui 2010 (premiat la un concurs literar), de existenta caruia mi-a amintit trecerea in non-existenta a lui Amy Winehouse...-

O mulţime de şine se întretaie în palmele mele
trec nişte trenuri nevrotice, miniaturale
Amy cântă
„They try to make me go to rehab
I say no, no, no”
cobor o vreme din palma destinului
cu toţii trebuie să facem asta din când în când
să negăm tot, să fim contra şi anti
până şi împotriva noastră să fim
chiar dacă ne lovim cu tălpile goale
de pietre prea reci sau prea ascuţite
şi vine unul, ne coase vreo cruce de tricou
sau ne trânteşte pe spate o carapace de broască ţestoasă
ne îmbracă mâinile în cleşti de crustacee
amintindu-ne de viaţa
în patru cărţi a lui Lanark
altul o îmbracă pe soră-sa în costum de cabaret
ne-o vinde la primul colţ de stradă
la al doilea ne-o suflă de sub nas
la al treilea tot soră-sa, proorociţa mileniului
cu dreapta ne ghiceşte viitorul
şi cu stânga ne fură tot mărunţişul din buzunar
la al patrulea colţ de stradă
se deghizează el în negustor de oglinzi
ne vâră una sub nas
cică o să ne vedem tineri toată viaţa
dar noi ştim câte mii de ani purtăm sub tricou
facem semn să vină înapoi mâna destinului
ne cuibărim din nou în ea
şi-atunci se întâmplă ceea ce era şi firesc
şuieratul locomotivei, bufnitura, cioburile, chipuri risipite
şi palma care acoperă totul.

biserica.hypermarketul.

Am primit azi cea mai tâmpită și mai sfruntată invitație pe care mi-a fost dat să o văd vreodată. La început, am crezut că e una din obișnuitele oferte de pizza. Apoi am privit mai atent pliantul. Stătea așa, plin de sine, în cutia poștală, ca un mare director cufundat în fotoliul său din piele și mă privea trufaș. Am simțit ceva ciudat în clipa în care l-am ținut în palmă. Avea o greutate și o textură aparte, cu toate astea nu mi-aș fi putut imagina ceva atât de odios referitor la conținut.

Stimată Doamnă/Stimate Domn,

Avem plăcerea să vă aducem la cunoștință că, începând cu data de    la adresa  se va deschide cea mai modernă biserică din țară. Acest nou lăcaș de cult își propune să îmbine tehnologiile de ultimă oră, tehnici de training și coaching personal precum și practici parapsihologice, toate susținute de un personal excelent pregătit și toate în scopul bunăstării Dumneavoastră. În secolul 21, secolul vitezei și al comunicării, este nevoie de o religie adaptată nevoilor individului aflat într-un permanent progres, într-o continuă dezvoltare. De aceea, participând la întrunirile noastre veți puteți găsi liniștea și bunăstarea materială și spirituală. Vă așteptăm, în număr cât mai mare, la spectacolul de inaugurare, unde vor fi invitați cei mai buni cântăreți, cele mai bune trupe ale momentului și cei mai talentați actori. Nu ratați nici tombola noastră cu megapremii. Acestea și multe alte suprize pentru credincioșii de toate vârstele. Grăbiți-vă însă, înscrierile gratuite sunt limitate și se pot face la numărul de telefon  .

Îi așteptăm pe cei aleși cu multă credință și speranță. Viitorul omenirii se află în mâinile voastre, iubiți confrați!

With love,

Eternaly yours,

Churches Manager,



*

Anunța deschiderea unei noi biserici, o biserică autoproclamată a secolului 21, o biserică modernă și cinică asemeni societății în care trăim. O biserică a concertelor și tombolelor. O biserică asemeni unui hypermarket. Doar că produsele comercializate sunt contrafăcute și ireale în același timp. Te îmbraci cu haine ultramoderne, urci în mașina de lux și demarezi. În cel mai scurt timp posibil accelerezi la 100-120 km/h, apoi oprești la destinație cu o frână memorabilă, demnă de a atrage atenția asupra importanței persoanei tale. Cobori și îți faci triumfal intrarea în hypermarket. Aici totul impecabil. Muzică de calitate la sisteme audio de ultimă generație. Plasme uriașe care fac reclamă la sute de produse și promoții. Cititoare de preț ultra-inteligente. Toaletele pentru clienți sclipesc de curățenie și te amețesc cu parfumul fin al soluțiilor scumpe de curățat. Asistenți amabili te întâmpină la fiecare raion oferindu-ți ajutorul. Ordine exemplară la rafturi – produsele aranjate pe categorii bine stabilite: preț, culoare, gramaj etc. La fiecare raion în parte sunt cel puțin 2-3 promoții, chiar și restul prețurilor par atât de avantajoase că îți vine să cumperi din fiecare sortiment câte ceva, iar personalul e atât de amabil, îți dă impresia că te afli printre prieteni buni pe care-i știi de o viață.

Dar, când te apropii de raft și întinzi mâna spre mărul acela perfect, lucios, roșu, proaspăt, își dai seama că el nu este real, este doar o proiecție a dorinței tale de a găsi un astfel de măr. La fel se întâmplă cu fiecare produs în parte: pâinea, laptele, muștarul, prăjiturile, mușchiul de vită, peștele, gelul de duș, hârtia igienică. Proiecții, proeicții, proiecții. Atingi unul dintre angajații amabili și zâmbitori. E real. Te uiți buimăcit în jurul tău și vezi aceeași nedumerire pe chipul celorlalți cumpărători. Și totuși, personalul de vânzări e atât de amabil încât nu poți refuza când ți se oferă să deguști o bucățică de brânză proaspătă – proiecție. Promoterul te întreabă cu o imensă politețe și un zâmbet de înger dacă ți-a plăcut. Simți că i-ai frânge inima dacă i-ai spune: ai înnebunit? Mi-ai dat să mănânc aer!desene!proiecții! Așa că zâmbești timid și spui: da, proaspătă și gustoasă. Și accepți imaginea unui calup e brânză pe care promoterul ți-o așază cu abilitate în coș (coșul este real, roșu, din plastic), îndrumându-te cu același zâmbet binevoitor spre cea mai apropiată casă de marcat unde vei plăti cu bani reali provenind din munca ta reală pentru iluzia din coș. După 2-3 astfel de experiențe, văzând atâția alți clienți care vin la hypermarket, vei crede că este ceva normal, atras fiind și de ordinea perfectă și de atenția care ți se acordă. Ba chiar vei începe să simți aroma, gustul, textura proiecțiilor pe care le cumperi. Te vei hrăni cu ele și vei fi fericit, promoțiile super-avantajoase te vor atrage mereu la hypermarket.

După ce am terminat de scris în minte povestea hypermarketului, mi-am aprins o țigară și am ieșit pe balcon. Simțeam realmente nevoia să fac asta. Prin fața mea a trecut iar mașina de parbrizul și luneta căreia sunt prinse cu ventuze zaruri și cruci. Alternează într-un mod bizar. Zar-cruce-zar-cruce. Totuși, de data asta nu mi s-a mai părut nimic nelalocul său în toată asocierea asta. M-am întrebat doar dacă proprietar este preotul hypermarketului sau managerul bisericii.

fără lacrimi

Zena nu poate plânge
își plimbă tristețea dintr-o mână în alta
o stoarce ca pe o rochie proaspăt spălată
i-am spus
caută-ți bine lacrimile
știu sigur că maică-ta nu le-a luat
se săturase de ele când a plecat
a luat doar hainele pe care voi
i le-ați cumpărat în pripă
și bucata de pânză ieftină
a mai luat și cuvintele alea
știi tu, rostite deasupra
așa cum se face mereu în cazurile astea
și razele de soare
ultimele și cele mai vii
și mirosul de brad al eternității
dar lacrimile, Zena,
le-a pus bine undeva
știa că vei avea nevoie de ele.