Mici scamatorii

-un poem mai vechi, de pe la inceputul lui 2010 (premiat la un concurs literar), de existenta caruia mi-a amintit trecerea in non-existenta a lui Amy Winehouse...-

O mulţime de şine se întretaie în palmele mele
trec nişte trenuri nevrotice, miniaturale
Amy cântă
„They try to make me go to rehab
I say no, no, no”
cobor o vreme din palma destinului
cu toţii trebuie să facem asta din când în când
să negăm tot, să fim contra şi anti
până şi împotriva noastră să fim
chiar dacă ne lovim cu tălpile goale
de pietre prea reci sau prea ascuţite
şi vine unul, ne coase vreo cruce de tricou
sau ne trânteşte pe spate o carapace de broască ţestoasă
ne îmbracă mâinile în cleşti de crustacee
amintindu-ne de viaţa
în patru cărţi a lui Lanark
altul o îmbracă pe soră-sa în costum de cabaret
ne-o vinde la primul colţ de stradă
la al doilea ne-o suflă de sub nas
la al treilea tot soră-sa, proorociţa mileniului
cu dreapta ne ghiceşte viitorul
şi cu stânga ne fură tot mărunţişul din buzunar
la al patrulea colţ de stradă
se deghizează el în negustor de oglinzi
ne vâră una sub nas
cică o să ne vedem tineri toată viaţa
dar noi ştim câte mii de ani purtăm sub tricou
facem semn să vină înapoi mâna destinului
ne cuibărim din nou în ea
şi-atunci se întâmplă ceea ce era şi firesc
şuieratul locomotivei, bufnitura, cioburile, chipuri risipite
şi palma care acoperă totul.