Azi am cu ce să mă mândresc.
Cu siguranţă e un semn că trebuie să continui ceea ce am întrerupt.
http://convorbiri-literare.dntis.ro/CURIERian12.htm
joi, 16 februarie 2012
marți, 14 februarie 2012
Chucky iubeşte zăpada
Ninge puternic. Fulgii ăştia mari îmi amintesc de copilărie, maşinile acoperite cu zăpadă, sunt cumva mai puţin tehnice & impersonale. În cameră e lumină. De la zăpadă. O lumină uşor fosforescentă care te face să-ţi întorci privirea spre interior, să te gândeşti că poate s-a luminat ceva şi acolo.
Am dat drumul la televizor. Au mai murit nişte oameni. Pentru ei zăpada nu a mai amintit de copilărie. Pentru ei zăpada asta a fost ultima, nici nu ştiu dacă au mai apucat s-o vadă. Poate că ultima lor privire înceţoşată de cataractă şi câteva lacrimi nu a cuprins decât pereţii văruiţi, acoperiţi cu scoarţele moştenite de la părinţi şi bunici. Poate au murit în somn, visându-se mogâldeţe de câţiva ani care se tăvălesc prin neaua proaspăt aşternută. Poate că au murit aşteptând o salvare şi ascultând o sirena foarte, foarte îndepărtată care a rămas neputincioasă, urlând a pustiu în mijlocul deşertului alb.Poate că au murit în curte, încercând să iasă din mormântul alb pentru a-şi hrăni animalele, singura lor avere, singurii lor prieteni (Aţi ascultat vreodată ce frumos vorbesc bătrânii satelor cu păsările lor, cu vitele lor?).
Unii au reuşit să vadă zăpada, au fost scoşi de sub casele înmormântate de viscol. Au primit cu bucurie o bucată de pâine şi o sticlă cu apă, dupa ce au stat cu zilele nemâncaţi, în întuneric şi frig. Aşteaptă acum primăvara şi apele care o să legene iar neputinţa lor, o să ameninţe iar liniştea şi simplitatea satului. O să rânjească hâd spre casele lor, dorind să le înghită.
Aud la televizor că unii vorbesc de oameni leneşi, de lopeţi şi de muncă. Unii vor să făurească un stat puternic, să nu mai plătească lenea, să dea vina pe morţi pentru moartea lor, vorbind despre moarte cu seninătatea eternităţii închipuite. Păpuşa ucigaşă Chucky urmează întocmai indicaţiile Păpuşarului Şef şi îşi mişcă ochii în toate părţile în timp ce turuie. Se teme poate că morţii vor ieşi spre primăvară din culcuşurile lor albe şi reci şi îl vor urmări pentru restul vieţii sale.
Am dat drumul la televizor. Au mai murit nişte oameni. Pentru ei zăpada nu a mai amintit de copilărie. Pentru ei zăpada asta a fost ultima, nici nu ştiu dacă au mai apucat s-o vadă. Poate că ultima lor privire înceţoşată de cataractă şi câteva lacrimi nu a cuprins decât pereţii văruiţi, acoperiţi cu scoarţele moştenite de la părinţi şi bunici. Poate au murit în somn, visându-se mogâldeţe de câţiva ani care se tăvălesc prin neaua proaspăt aşternută. Poate că au murit aşteptând o salvare şi ascultând o sirena foarte, foarte îndepărtată care a rămas neputincioasă, urlând a pustiu în mijlocul deşertului alb.Poate că au murit în curte, încercând să iasă din mormântul alb pentru a-şi hrăni animalele, singura lor avere, singurii lor prieteni (Aţi ascultat vreodată ce frumos vorbesc bătrânii satelor cu păsările lor, cu vitele lor?).
Unii au reuşit să vadă zăpada, au fost scoşi de sub casele înmormântate de viscol. Au primit cu bucurie o bucată de pâine şi o sticlă cu apă, dupa ce au stat cu zilele nemâncaţi, în întuneric şi frig. Aşteaptă acum primăvara şi apele care o să legene iar neputinţa lor, o să ameninţe iar liniştea şi simplitatea satului. O să rânjească hâd spre casele lor, dorind să le înghită.
Aud la televizor că unii vorbesc de oameni leneşi, de lopeţi şi de muncă. Unii vor să făurească un stat puternic, să nu mai plătească lenea, să dea vina pe morţi pentru moartea lor, vorbind despre moarte cu seninătatea eternităţii închipuite. Păpuşa ucigaşă Chucky urmează întocmai indicaţiile Păpuşarului Şef şi îşi mişcă ochii în toate părţile în timp ce turuie. Se teme poate că morţii vor ieşi spre primăvară din culcuşurile lor albe şi reci şi îl vor urmări pentru restul vieţii sale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)