fără lacrimi

Zena nu poate plânge
își plimbă tristețea dintr-o mână în alta
o stoarce ca pe o rochie proaspăt spălată
i-am spus
caută-ți bine lacrimile
știu sigur că maică-ta nu le-a luat
se săturase de ele când a plecat
a luat doar hainele pe care voi
i le-ați cumpărat în pripă
și bucata de pânză ieftină
a mai luat și cuvintele alea
știi tu, rostite deasupra
așa cum se face mereu în cazurile astea
și razele de soare
ultimele și cele mai vii
și mirosul de brad al eternității
dar lacrimile, Zena,
le-a pus bine undeva
știa că vei avea nevoie de ele.