și va veni la tine copilul cu puiul de câine în sân
lacrimile lui înghețate îți vor zgâria venele
de ce ți-aș da bani peste o vreme
vei înfige cuțitul în mine
îmi vei viola sora vei vinde
droguri și arme copiilor mei
peste câțiva ani vei incendia mașini îți vei aprinde țigara
din sufletele carbonizate ale dușmanilor
mă privești
cu ochii vicleni ai sărăciei
ai hainele rupte obrajii murdari
stâlcești între buze rugăciuni furate în poarta bisericilor
așa cum ai stâlci în bătaie alți copii
în praful unei banale amiezi
și ceri tot ceri bani
câte o mie o mie o mie
refren obsesiv
tranca-tranca tramvaiul ascute
milostenia sufletului meu o transformă
în pumnale orbitoare
mai bine coboară acum
până nu până nu până nu...
asta e slab, e construit pe un rationament previzibil si f naiv. e ok ca e cu intoleranta, radicalism, cersetorie (teme actuale, gen) dar nu sunt duse pana la capat, nu sunt suficient de... radicale
RăspundețiȘtergereapoi, luat asa vers cu vers, ar trebui sa fugi de metafore de genul aleia sforaitoara si facila din versul 2
multam de feedback si sinceritate. critica e mereu binevenita.
RăspundețiȘtergereretin parerea ta ( in special referitoare la metafora) desi am primit in general aprecieri la poemul asta. eu l-am simtit si-l simt radical-revoltat
m. si mai cum? :)