O
poză cu un luminiş undeva la munte
niciun
like,
niciun
comment sub ea,
câteva
melodii cu Julio Iglesias
şi
Nana Mouskouri
status-uri
de dor
„Miss
you so much, I send you a big hug”,
ceva
ca o casetă goală de lemn
în
care te gândeşti că poate a rămas încrustată
speranţa,
baţi sfios cu degetele,
dar
de partea cealaltă doar tăcere,
zile
toride, plimbări pe nisip
şi
cluburi cu stroboscoape orbitoare,
apa
unui ocean pe care tu nu l-ai văzut niciodată,
apusuri
şi răsărituri pe care bănuieşti
că
ea le împarte cu altcineva.
Ce lucruri frumoase pot sa iasa din: tristete si nereusite sau din doruri.
RăspundețiȘtergereIncarcatura asta sentimentala mi-a rapus criticismul. Astea sunt momente pe care le astept de la poezie!
si eu tot asta astept de la poezie (in sepcial a mea) dar uneori parca as scrie cu un pumnal, nu cu pixul :) te mai astept!
RăspundețiȘtergere