O amintire

Tatăl meu, economist de profesie, a spus cândva un lucru mai degrabă literar: "Mai devreme sau  mai târziu toţi vom fi o amintire."
Asta va fi de acum înainte domnul Constantin Carbarău, fondator al revistei Sud, din Bolintin Vale.
Amintirea unei zile de octombrie cu ceaţă & soare, cu premiul al II-lea la concursul de poezie Dimitrie Bolintineanu, cu mulţi scriitori şi critici literari de toate vârstele (cu precădere vârste mai înaintate), unii mai cunoscuţi, alţii mai puţin cunoscuţi. Printre ei şi eu cu emoţiile mele, bucuria de a fi câştigat primul meu premiu literar, vocea puţin tremurată atunci când Horia Gârbea m-a invitat să spun câteva cuvinte despre mine, cine sunt şi ce fac. Amintirea unui om firav, dar în permanenţă neliniştit, cu hainele şi părul în dezordine, agitându-se ca totul să fie ok, programul festivităţilor să se desfăşoare aşa cum trebuie şi lumea să fie mulţumită. Un boem care iubea literatura. Dar, mai important decât orice: VOCEA energică şi veselă (mi l-aş fi închipuit altfel pe domnul Carbarău, dacă m-aş fi luat după acest aspect - probabil mai solid, mai rumen în obraji) care cu câteva zile înainte de concurs mi-a spus la telefon că am luat premiul al doilea la poezie la Concursul Dimitire Bolintineanu.
Am aflat de pe blogul domnului Liviu Ioan Stoiciu că azi domnul Constantin Carbarău va fi înmormântat la Bolintin. Nu am putut ajunge, dar amintirea va rămâne mereu, prin rândurile astea, prin diploma de la concurs şi numărul de telefon pe care încă îl mai am în agendă şi nici nu-l voi şterge. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe domnul Carbarău!