Traiana este

Traiana ascultă seara Frank Sinatra

fumează orele înguste și își pune rotocoalele pe deget

(așa se logodește ea cu timpul)

topește la flacăra brichetei

zăpezile târzii ale regretelor

care îi degeră visele.

Traiana citește toate cărțile lui Murakami

ea știe prea bine cine e adevăratul Johnnie Walker

cel care îi amețește de ani buni

nisipul curgător prin vene.

Traiana zâmbește ca să nu plângă

șoptește ca să nu urle și să nu

smulgă cu gheare negre masca lumii

care în anumite nopți seamănă izbitor cu o lună plină.

Traiana își mușcă până la sânge mâinile

atunci când ele neastâmpărate ating cerul

i se pare o impietate să te înalți

ca un zmeu păgân să murdărești cupola sfinților

cu markerul strident colorat.

Traiana primește în fiecare an câte un cerc nou

cu frișcă sau ciocolată

și lumânările care îi socotesc viața

se sting mereu dintr-o singură suflare.

Traiana este o zbatere de aripă într-un piept

deși alții cred că ar fi o inimă uitată afară

de un chirurg nepriceput.